fremde Stadt, fremde Madchen
“Tie yourself to a star and sail with it” Henrik Ibsen
Noutatea unei ţări cu care trebuie să te obisnuiesti stă tocmai in necunoscutul ei, in curiozitatea care iti roade sufletul si nu poti trai fara sa stii. Fara sa incerci sa ghicesti ce se intampla pe trotuarele fiecarei strazi, în coltul fiecarei camere, in respiratia fiecarui locuitor.
Este innabusitor cat de frumosi sunt oamenii pe care ii intalnesti, cate minunatii poti sa le atribui. Sunt cu adevarat Alice, pentru ca eu sunt cea care paseste intr-o noua lume, o lume a tuturor posibilitatilor, tocmai pentru ca eu cred in iepurele intarziat .Cum poti sa nu ii iubesti pe acesti oameni care nu inceteaza sa zambeasca? Mi-am dat seama ca tocmai imperfectiunea oamenilor ii face irezistibili, si toti sunt atat de frumosi tocmai pentru ca sunt diferiti, sunt nebuni in felul lor, sunt speciali, sunt de neconceput. Ce Dumnezeu curios si amuzant trebuie sa avem ca sa creeze asa o specie nedefinita. Si ce mult incep sa iubesc tot ceea ce cunosc, fiindca frumusetea sta in aceasta diversitate indescriptibila, in aceste priviri fara sens si in cuvintele uitate.
Nu sunt un alt om, asta ar fi absurd, nu am avut o experienta care mi-a schimbat perspectiva despre viata, nu am trait nici un soc nemaipomenit care sa ma fi traumatizat . Sunt Erasmus. Sunt in Germania. Si ce daca? Asta oare ma face speciala? Nu cred, doar curioasa sa cumosc cat mai multe, sa vad si sa povestesc mai departe. Dar cum? E greu sa descrii ce simti cand pasesti pe o cale strabatuta timp de mii de ani, cand aterizezi, nestiutoare, intr-un oras cu mii de istorii, cu milioane de povesti. Oare cati oameni au pasit pe acelasi drum si numele lor au fost uitate in negura? Cati tineri ca si mine au mers in locuri necunoscute si au spus ‘Iubesc’? E ciudat cum unele lucruri atat de marunte te pot darama, si in acelasi timp placut ca oamenii sunt capabili de a fi daramati.
Poate ca suna dramatic, dar daca viata nu ar fi asa, de ce oare ne-am mai bucura de ea? Daca nu am fi ridicol de entuziasmati, de ce am mai vrea sa descoperim? Zambesc pentru ca stiu ca o sa intalnesc multi oameni noi, din toate colturile lumii, pentru ca o sa iau contact cu atatea culturi si pentru ca o sa calatoresc pana cand o sa obosesc, iar apoi o sa calatoresc si mai mult. O aventura incepe cu un singur pas, iar eu deja am facut 3.
